Stii...poate eu nu vreau sa-mi las demonii sa plece.Imi place cum se simte iuluzia controlului asupra lor,imi plac gemetele si tipetele lor,dar ma uimeste instinctul lor gregar! Poate ca vor sa se chinuiasca si unii pe altii...uneori.
Ma rog. Tu stii ca ma ai a pahar cu vin rosu,rareori tulbure,mai mult fiert,niciodata rece,demisec.
Ma-ntreb: iti place postgustul meu?
Mai stii cand ai baut atat de mult din mine ca era sa ma seci?M-am trezit printre hartiile tale cu calcule,murdara de carbune de la atata creion,cu toti fotonii aia bazaind pe langa mine.Si tu...tu te-ai trezit si ai inceput sa-mi spui ca dac-ar sta unul pe gura mea,ei bine,cam...n-ar mai fi,fizic vorbind.
Dac-as fi foton,te-as avea in negasire fizica pentru cateva vecii s-apoi... de-ar fi lucrurile asa usoare! Dar eu sunt un pahar si vinul meu are demoni.
In cald imi asez mirarea ca inca te tin intre gene si-mi iert indoiala de sine si-n nervii tai ma mangai si sorb dorinta lor.
Acum iar te cearta suspinul si-n brate mai tare te am.
Noi spargem in palme infinitul sa-i uitam cioburile pe drum,in tarana sub urmele mirosului de piele si peste talpile noastre schitate.
Stiu ca daca ne impreunam mainile nu inseamna ca ne rugam si totusi...fiorul acesta strapunge si-mi plec capul a multumire. Apoi... negru intrerupt si mana ta,iar buzele-mi scaparau reflexiile gandului tau.Ne aveam Totul plin.
Si-mi esti inger intru salvare si minti pentru mine sa-mi ierte aripile curioase,dar stii?...Icar am fost eu.
Aud razvratirea gurii tale dar nu ma tem caci nu are cine sa am adoarma intru imblanzire.Eu telul nu mi-l cern in haul dintre noi,nu voi sa acopar distanta.
Te simt pe brate ca matasea prin frunze de dud,incalcita,cu focul de lemne uscate la coastele vietii fosnind. Mai poti sa nasti muguri?
Cerseste un crestet,copile,si crede ca daca o sa-l ai,o mana in extaz si hoinara pe gat iti va crispa pielea in rasuflari de sange navalni!
Vezi-mi lichidul cel rosu ca macii cu opiumul lor,in goana pe zmeul de ceara spre recele din jurul meu si da-ma in clocot ca ceasul de dupa sa0l sfaram.
Pamantul se-apleaca spre mine,sau cade sau curge naprasnic...
Sa musc si sa-nteleg
Ma doare de te-apuc,
Te musc si iar te musc.
Ca mut sa-ti cant un cant,
Sa-ti scriu un gand in gand,
Sa gem sub ochii-ti grei
Ca palose de zmei,
Sa-ti impresor neutra,
Nedrapta,mana stanga
Ma-ndeamna...
"-Te-astept!
In pragul casei mele e un prag incercat de multe picioare de drac.
Era praf si pulbere si fum.
Era ceata,aer si parfum.
Si acum,de dragul tau,e marmura si scrum."
-N-ai timp sa ma astepti atat!
"-Te-astept!
Tu stii cum canta ciorile aici?Cum ganguresc de dragul tau?
Si gandul meu...ce sterp era!si ce nomad!
Acum un fat cu gura ta se zbate ca un condamnat in gandul meu cel nou si mentolat."
-N-ai timp sa ma astepti atat!
"-Te-astept!
Stiu ca ai sangele turbat,bolnav de nerabdare cronica.
Inca un clocot si o sa aiba neobrazarea de a se vrea afar' din corp,
iar eu te-astept ca sa il sorb."
-Asteapta-ma! Ma intorc dupa ora in care cocosii canta a izbavire sa-ti mai spun o data: n-ai timp sa ma astepti atat! Eternitatea este prea mult pana si pentru tine. Ma duc la ingerul meu sa mai muste o data din mine.
"-Te-astept!..."
to be continued...
.jpg)
.jpg){kind=link}