10.04.2011

Nu sunt centrul Universului,dar sunt Universul meu


Inca srtriga stramb perdeaua sa o trag spre miaza-noapte

si eu seman la hectare de miristi,paie uscate.


Iar ma ai spre tine rece si cu ochii pe o cleanta

prin miristile ciudate de o vreme neumblate

de picioarele desculte.


Tot paharele cu apa te privesc mai de aproape

cand te-arunci cu infinitul

spre miristile secate.


Iara usa cea cu clente,tot multiple,tot razlete

sta uituca si priveste la miristile-nsetate

nestiind in care parte

se deschide.


Tot sta suspendat pe-acolo si nimicul se tot scurge,

numai usa cea uituca,tocul in pamant infige

ca sa simta ea miristea,sa ramana cu nimicul.


De-as putea sa fiu nimicul,sa ma scurg peste miriste

sa fiu singura cu usa, atarnand sub totul tot,

n-ar mai sti miristea ce e foc.


Inca striga stramb perdeaua sa o trag spre miaza-zi.







03.04.2011

Doar...


N-am mancare,doar apa de ploaie si cateva muste prinse cu batai de palme.Iar latra cainii.Convulsiv.
Imi bazaie pamantul in urechi,scurmat,cu hoarde de viermi albi cu capul negru marsaluind deasupra-i.
Cand apa se-azvarle in nevroza e doar inceputul si privirile tale disperate o inversuneaza sa se-ncolaceasca.Doar rabda si lasa-te in ruga.
Iar misuna furiile imbracate in piei de oameni cu urme de bici.Ti-e scarba numai cand le stii acolo,dar ele nu au demnitate,...doar tamaie cu pacate.

Stiu ca e mai mult si ca mainile nu-mi stau impreunate in zadar.
Stiu ca totul e nimic chiar daca e mult.
Stiu ca nimicul asta inseamna totul.


Doar...nu-ti lasa pleoapele sa cada si vei vedea!