Pentru mine,respiratia este foarte importanta.

O frustrare.

Mai mult decat orice imi iubesc genunchii caci ei imi tin la piept aerul si gustul lor nu a fost stricat.Dupa ei mi se rasucesc rasaritul si apusul si toate usile atunci cand rabdarea imi ofteaza a prea multe.

Hiperfunctia rotuliana imi da slabiciune in glezne,dar mi se indragostesc genunchii de ai tai si ma ridica.Eu pe ei ii alerg de o saptamana-doua ca au aflata ca esti in B.

Cand apari ma dor genunchii buclucasi de parca s-ar schimba vremea si ma intorc mereu catre vest sa prind un soare cald si vechi.

Genunchii mei se trezesc inmarmuriti caci au uitat dimineata tot intunericul si se vor scosi pe geam,fara bumbac pe ei,nesarutati.Au mai crescut si vor sa aiba unghii rosii,sa manance mere.Ei nu au inteles ca mereu vor fi vazuti ca umilinta si ca sunt ceea ce au fost nascuti.

Sunt prea aproape de pamant si totusi...ei cred ca pot zbura spre inaltare.

Asta e usa mea...chiar daca eu prefer ferestrele

Cred ca am firea asta de nemultumit,care gaseste neghina si in cel mai curat grau. Sunt o curajoasa care isi ia eroismul din propria-i lasitate,astfel ca numai gandul la renuntare ma face sa lupt.
Judec prea repede oamenii si doar faptul ca ii judec ma face sa ma regret.Sunt impulsiva si imposibila.Sunt incapatanata si exasperanta.Nu-mi inteleg egoismul si simpla lui existenta e condamnarea mea.
(90% din timp simt,gandesc si actionez ca un copil;acesta este un rar moment de maturitate pe care spar sa-l pot pastra pana la incheierea randurilor.)
Visez sa fiu dominata,macar o data,de instincte.Visez ca zbor. Sunt ignoranta si ador mancarea. Singurul lucru cu adevarat frumos la mine este zambetul.Ma supara lipsa capacitatii de disimulare. Am auzit ca as fi naiva....
Sunt confuza si contradictorie.Imi place sa scriu cu creionul,sa rad,sa beau vin rosu;imi plac bufnitele si culorile.
Stiu ca nu o sa fiu libera pe pamant(sau Pamant),dar eu persist in a-mi lua iluziile drept adevaruri. Ma irita dulcegariile,romantismul premeditat ma scarbeste. Nu pot sa investesc sentimente profunde in mai mult de doua persoane (excluzand familia ca nu ne punem cu genetica).
Nu ma dispretuiesc,nu ma ador,ma iau ca intreg si ma tin in brate.
P.S. toate acestea au fost rationate si simtite(sau invers) la un moment dat,maine s-ar putea sa am alta parere despre mine.




Jace Everett - Bad Things

Asculta mai multe audio diverse

Imuabil

Te stiu zgarcit cu fericirea pentru tine,dar darnic cu mine si nu stiu daca sa te numesc altruist,presupunand ca ai putina si o impingi doar spre mine,sau incapabil de a fi fericit.

Te stiu istovit de ganduri,cu vise si sperante prin buzunare si cu zile trecute si grele pe umeri. Le stiu ale tale,nestiute de nimeni,neintelese de mine.

Te stiu mai mult singur,cu mainile intinse spre tine cand pe mine nu ma ajungi.Imi arunci vina pe umeri sa nu-mi fie frig,dar eu iti spun ca imi e bine doar cu tine tinandu-ma de mana.

Te stiu strangator de trupul meu in brate,colectionar inrait de gemete si orgasme,doritor de eu.Cu gura primitoare si nastrusnica,cu maini neobrazate,cu priviri subtile si nesatioase.

Te stiu atat de multe si tot nu vad izvorul,dar ma lupt cu fluviul.

Gemule

Zambesc cu toata inversunarea mea de a nu plange si ma ridic cu privirea fixa pe fruntea ta,insa asta nu inseamna ca te slavesc in tacere sau ca imi supun vrerea nostalgiilor tale. Cand zbier nu inseamna ca ma doare,ci ca mi-e dor de sunetele emotiilor puternice si tu nu trebuie sa asculti.

Cam fiecare sita ma cerne,dar eu curg toata...Asta e puterea mea!

Nu sunt centrul Universului,dar sunt Universul meu

Inca srtriga stramb perdeaua sa o trag spre miaza-noapte

si eu seman la hectare de miristi,paie uscate.

Iar ma ai spre tine rece si cu ochii pe o cleanta

prin miristile ciudate de o vreme neumblate

de picioarele desculte.

Tot paharele cu apa te privesc mai de aproape

cand te-arunci cu infinitul

spre miristile secate.

Iara usa cea cu clente,tot multiple,tot razlete

sta uituca si priveste la miristile-nsetate

nestiind in care parte

se deschide.

Tot sta suspendat pe-acolo si nimicul se tot scurge,

numai usa cea uituca,tocul in pamant infige

ca sa simta ea miristea,sa ramana cu nimicul.

De-as putea sa fiu nimicul,sa ma scurg peste miriste

sa fiu singura cu usa, atarnand sub totul tot,

n-ar mai sti miristea ce e foc.

Inca striga stramb perdeaua sa o trag spre miaza-zi.

Doar...

N-am mancare,doar apa de ploaie si cateva muste prinse cu batai de palme.Iar latra cainii.Convulsiv.
Imi bazaie pamantul in urechi,scurmat,cu hoarde de viermi albi cu capul negru marsaluind deasupra-i.
Cand apa se-azvarle in nevroza e doar inceputul si privirile tale disperate o inversuneaza sa se-ncolaceasca.Doar rabda si lasa-te in ruga.
Iar misuna furiile imbracate in piei de oameni cu urme de bici.Ti-e scarba numai cand le stii acolo,dar ele nu au demnitate,...doar tamaie cu pacate.

Stiu ca e mai mult si ca mainile nu-mi stau impreunate in zadar.
Stiu ca totul e nimic chiar daca e mult.
Stiu ca nimicul asta inseamna totul.

Doar...nu-ti lasa pleoapele sa cada si vei vedea!

Evolutio

Mi-s multe goluri si zabrele
Si scurgerea mi-i grea,
Strangea-voi plinul dintre ele
Si plinul va chema.

Sarmanul strigat e uitat
De vin si coji de paine;
Fatidic lemn fiind lasat
Pe umere la mine.

Si zgaraia-va pielea mea
Si eu cu el odata,
Manca-vor vremile din ea
Si alta o sa creasca.

Apusul mi-e un rasarit

In jocul buzelor m-am prapadit de sete
Si ceata a secat
In valea gatului inconjurat de plete
Cu marul blestemat.

Apuca-ma si trece-ma prin site,
Curgea-voi ca nisipul
Si spre pamantul gol,din mainile-ti chircite
Pica-voi cu-nadinsul.

Tu lasa-te pe vintre si-ngroapa-ti stralucirea,
Mai plange-ti nenorocul,
Caci dusa printre zari voi fi ca nemurirea
Si sloboda ca focul.

Dar eu sunt un pahar si vinul meu are demoni

Stii...poate eu nu vreau sa-mi las demonii sa plece.Imi place cum se simte iuluzia controlului asupra lor,imi plac gemetele si tipetele lor,dar ma uimeste instinctul lor gregar! Poate ca vor sa se chinuiasca si unii pe altii...uneori.

Ma rog. Tu stii ca ma ai a pahar cu vin rosu,rareori tulbure,mai mult fiert,niciodata rece,demisec.

Ma-ntreb: iti place postgustul meu?

Mai stii cand ai baut atat de mult din mine ca era sa ma seci?M-am trezit printre hartiile tale cu calcule,murdara de carbune de la atata creion,cu toti fotonii aia bazaind pe langa mine.Si tu...tu te-ai trezit si ai inceput sa-mi spui ca dac-ar sta unul pe gura mea,ei bine,cam...n-ar mai fi,fizic vorbind.

Dac-as fi foton,te-as avea in negasire fizica pentru cateva vecii s-apoi... de-ar fi lucrurile asa usoare! Dar eu sunt un pahar si vinul meu are demoni.

Reducere la infinit

   In cald imi asez mirarea ca inca te tin intre gene si-mi iert indoiala de sine si-n nervii tai ma mangai si sorb dorinta lor.

   Acum iar te cearta suspinul si-n brate mai tare te am.

   Noi spargem in palme infinitul sa-i uitam cioburile pe drum,in tarana sub urmele mirosului de piele si peste talpile noastre schitate.

   Stiu ca daca ne impreunam mainile nu inseamna ca ne rugam si totusi...fiorul acesta strapunge si-mi plec capul a multumire. Apoi... negru intrerupt si mana ta,iar buzele-mi scaparau reflexiile gandului tau.Ne aveam Totul plin.

Si-mi esti inger intru salvare si minti pentru mine sa-mi ierte aripile curioase,dar stii?...Icar am fost eu.