Omul cu maini frumoase a apucat s-apuce o salva trasa in cinstea indulgentei de sine.El nu-si permite necugetarea de a o slavi.
Doar se imprietenea cu dezgustul in timp ce se uita la oamenii fascinati si vedea sangele zacand in ei.S-a simtit ca marginea unui camp de palamida.Marginea de dupa sfarsit si de dinainte de inceput.
El s-a gandit ca si luna e in cardasie cu ei.Ea a fost trasa la sorti sa erbicideze,dar s-a infuriat si s-a inhaitat cu noaptea.Doar acopera palamida cu intuneric.
Si luna asta!Parca ar suferi de anemie falciforma.E o scobitoare indoliata ce se tine doar intr-un fascicul liberolemnos.
Omul cu maini frumoase o sa sape un sant intre el si camp.As vrea sa fie fan umblat de voluptate.Fanul se respira singur cu atata pasiune incat miroase a respiratie de trupuri trudite frumos.
Omul cu maini frumoase duce sacul pe brate catre o cavalerie de patlagina sa traga puroiul.
şi-a amintit el oare că a fost copil înfăşurat în noapte,deasupra câmpului?
RăspundețiȘtergere