03.06.2015

Constantă în timp

Mâ gândeam
castanele nu-şi amintesc de pielea mea de astă toamnă,dar eu le mângai periodic,ciclic
ce aş vrea să zic se duce,se curbeaza,se fărâmiţeaza cu spicele de astă vară
că vara asta nu mi-e vară,cum mâinile mele nu mi-s piele de ajuns
nu am mai plîns
nu mă atinge
eu fac ce fac şi iar ma prind cu fustele in colţuri
iar vânătăile-s albastre pe pielea mea,ca ceruri si ca mari.Ca irişi
nu mă mai plâng de ele.
Si ce deochi neghiob mă trange-n piept? Ia dă-mi cămaşa ta
Mi se rupe sternul de la inima asta bătăioasa.
vreau sa dorm pe cel mai tare pamânt,fără vânătăi,cu rochiţe scurte
pielea mea are gânduri pe care mi le urlă ca o nenorocită.


Mă gândeam la castane
şi la pielea mea,cum rup eu toate fustele
ce vânătăi pot sa-mi mai fac...

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Ti le dau pe toate. Sunt tari si fara suflet

      Ștergere
  2. Vara asta nu mi-a fost a mea. Si nu imi aduc aminte de vreuna care sa fi fost.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca vara ne e vara cand se schimba-n toamna.

      Ștergere