Obraji si maini

Mi se curata sufletul,naparleste,si nu mi-e teama. E a doua oara cand mi se schimba si ma simt usurata ca mai am celule datatoare de suflet.

Acum ma analizez,nu cat de profund as vrea,dar suficient ca sa stiu ca e mai bine pentru mine sa renunt in liniste la vechile celule. O sa plece toate pana la urma,o sa plece ... si creierul aduna tot.

De cand ma stiu sunt nostalgica,dar cred ca sunt indreptatita sa-mi fie dor de vechii ochi,de mainile timide si de obrajii calzi.

 Imi tot gasesc jumatati,le interoghez,ma indragostesc si apoi ma intorc la jumatatea ta. Asta e. Trebuie sa o termin si cu tine,cu ce a fost,insa trebuie sa te interoghez din nou,indragostita sunt,si sa plec. E un cerc si mi-e necesar sa nu-l mai mangai.

M-as lasa ademenita si m-as juca,dar azi totul este serios.