05.01.2011

Reducere la infinit


   In cald imi asez mirarea ca inca te tin intre gene si-mi iert indoiala de sine si-n nervii tai ma mangai si sorb dorinta lor.

   Acum iar te cearta suspinul si-n brate mai tare te am.

   Noi spargem in palme infinitul sa-i uitam cioburile pe drum,in tarana sub urmele mirosului de piele si peste talpile noastre schitate.

   Stiu ca daca ne impreunam mainile nu inseamna ca ne rugam si totusi...fiorul acesta strapunge si-mi plec capul a multumire. Apoi... negru intrerupt si mana ta,iar buzele-mi scaparau reflexiile gandului tau.Ne aveam Totul plin.

Si-mi esti inger intru salvare si minti pentru mine sa-mi ierte aripile curioase,dar stii?...Icar am fost eu.

5 comentarii:

  1. Si mainile mele dansau pe cer. Si eu am fost Icar..

    RăspundețiȘtergere
  2. infinitul este in inima omului ....

    RăspundețiȘtergere
  3. Marius: si Soarele la fel de crud a fost si cu tine...

    Iulia: tu l-ai gasit?

    RăspundețiȘtergere
  4. frumos mai scrii...
    sper sa iti vada frumosul si sa nu te lase sa zbori niciodata de langa El.
    te tin in buzunarul meu...sa stii

    RăspundețiȘtergere
  5. noi spargem in palme infinitul... doamne.. e genial randul asta...suna.. atat de..zgomotos..

    RăspundețiȘtergere