17.06.2010

Aluzie la cateva negari imbacsite

Fiecare om are o portie de plans.Ma gandeam sa incep mai devreme.
Asa,cam cu fiercare zi de vara in cap.Sa plang cel putin 100 ml pe 100 de ganduri.
O sa stau langa un teanc de carti cu buzele pe un gat de sticla.
Vin rosu.Vin rosu zbatandu-se sa-mi intre in vene,sa-mi violeze simtirile,sa-mi picure acid de baterie in sinapse,sa arda legaturile dintre neuroni.Ce aiurea!O sa zac cu fata in jos,paralizata,la fel ca simtirile mele violate.
Ele se pregatesc de avort.Vor avorta lacrimi...Perfect!
M-am nascut dintr-un glont numit viata,tras dintr-un pistol de calibru 45 de cineva.
Cand m-am nascut am simtit miros de frunte transpirata si de maini tremurande incercand sa traga piedica...tot incercau...
Inima mea era ca un bazait de albina obosita.Mi-au dat un ceai de apa vie si azi...imi bate prea repede.De parca sangele meu ar fi volatil si ar vrea sa se iubeasca cu el inainte sa ridic capacul.
Inima meau n-are de gand sa planga.Eu de ce as face-o?
Daca mi s-ar arunca un covrig de salvare l-as rontai iar cu firimiturile as momi rechinii.Asta da salvare!
Fiecare om are o portie de plans.Ma gandeam sa ademenesc moartea cu ea
si apoi...sa-i rad in coasa.

Un comentariu: