Inca srtriga stramb perdeaua sa o trag spre miaza-noapte
si eu seman la hectare de miristi,paie uscate.
Iar ma ai spre tine rece si cu ochii pe o cleanta
prin miristile ciudate de o vreme neumblate
de picioarele desculte.
Tot paharele cu apa te privesc mai de aproape
cand te-arunci cu infinitul
spre miristile secate.
Iara usa cea cu clente,tot multiple,tot razlete
sta uituca si priveste la miristile-nsetate
nestiind in care parte
se deschide.
Tot sta suspendat pe-acolo si nimicul se tot scurge,
numai usa cea uituca,tocul in pamant infige
ca sa simta ea miristea,sa ramana cu nimicul.
De-as putea sa fiu nimicul,sa ma scurg peste miriste
sa fiu singura cu usa, atarnand sub totul tot,
n-ar mai sti miristea ce e foc.
Inca striga stramb perdeaua sa o trag spre miaza-zi.
