Maine o sa fiu cu doua zile mai aproape de sfarsit decat sunt azi

Ce coroziv bate azi vantul!Imi "innasturez" porii ,arunc o iluzie de destin peste instinct si pornesc in irosire sa-mi amagesc o deceptie. E un risc sa ma intreb cum imi porti saruturile,e o cucerire a ratiunii sa-mi raspund ca nu le porti,dar pana la inceputul cercului totul e un amalgam de pasi inainte si inapoi care se tot anuleaza,o ingramadire de stat in loc gadilata cu cateva reverii...
Cand mi-e tacut realizez ca viata e o ispasire a libertatii care ne asteapta si mi-e tacut cam tot atata timp cat imi ia sa-mi dau seama cand o sa scap.
E obositor sa existi intr-o nemiscare,sa vina cotiturile la tine,sa le anticipezi directia.Cine esti?Golul de adrenalina al vesniciei?Imbratisarea de exaltare a binecuvantarii de a te fi nascut?Esti asteptare.Esti transpiratia inimii tale stearsa cu o carpa plina de praf.Esti ieri,azi,maine,imbracat in aceleasi ore ce se trag de par si nu poti sa le faci sa-si dea drumul fiindca...
Traiesti.