Aud razvratirea gurii tale dar nu ma tem caci nu are cine sa am adoarma intru imblanzire.Eu telul nu mi-l cern in haul dintre noi,nu voi sa acopar distanta.
Te simt pe brate ca matasea prin frunze de dud,incalcita,cu focul de lemne uscate la coastele vietii fosnind. Mai poti sa nasti muguri?
Cerseste un crestet,copile,si crede ca daca o sa-l ai,o mana in extaz si hoinara pe gat iti va crispa pielea in rasuflari de sange navalni!
Vezi-mi lichidul cel rosu ca macii cu opiumul lor,in goana pe zmeul de ceara spre recele din jurul meu si da-ma in clocot ca ceasul de dupa sa0l sfaram.
Pamantul se-apleaca spre mine,sau cade sau curge naprasnic...
